Istoria Parfumului arabesc

Esențele arăbești, au păstrat vie tradiția și practica religioasă prin parfumarea de „ Bokhoor-ul” (tonurile lemnoase) ce este o componentă esențială a culturii arăbești dar, care poate fi și o cultură universală, cunoscută la creștini prin „smirnă și tămâie”.
Bokhoor-ul, astfel este un fel de „tămâie” și are rol de purificare și de binecuvântare a spațiului și a oamenilor. Misiunea „Bokhoor-ului este una mai vastă, aceasta ocupând și rolul de ospitalitate așa cum este conceput în cultura tradițională Bedouina, unde se arde esența de agarwood sau bakhoor atunci când primesc oaspeți. Gazdele le oferă o experiență parfumată fiecăruia prin parfumarea părului, îmbrăcăminții și mâinilor. Acest protocol de întâmpinare este îndulcit cu câteva curmale și aromat cu o cafea specifică de cardamon.

Primul „producător „de parfumuri în istorie a fost o femeie pe nume Tapputi ce a trăit în Mesopotamianul babilonian în jurul anului 1200 î.e.n. Se spune că aceasta a dezvoltat și înregistrat metode pentru tehnici de extracție a mirosului, punând bazele parfumurilor de astăzi.

Iar egiptenii au fost primii care au făcut parfumul parte componentă a culturii lor, în urmă cu 3000 de ani, inventând vase de piatră și sticlă pentru a ține uleiurile de ierburi aromate și mirodenii împreună cu balsamurile lor parfumate.

Parfumul și-a urmat cursul și a evoluat prin pasiunea unui medic persan ce a dezvoltat metode de distilare pioniere în scopul extragerii uleiurilor esențiale în 900 d.Hr.
Cererea ulterioară a produs rute comerciale cu extrase rare în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Grecia, Italia și Ungaria. Parfumatorii găseau formula magică să echilibreze elixirurile puternice pentru a oferi mirosuri irezistibile astfel, ei au ajuns să fie venerați de către membri ai societății, deseori fiind comparați cu alchimiștii enigmatici.

Remarcante în istoria parfumeriei sunt ingredientele precum iasomia, Ylang ylang, Vanilla și Ghimbir ce au proprietăți afrodisiace. Chiar și Cleopatra știa despre calitatea puternică a parfumului de Jasmine (iasomiei) ce a folosit-o în procesul de seducție a lui Mark Antony.

Miresmele orientale întruchipează o serie de condimente și lemn ce au fost comerciate din țările asiatice și India ce poartă un rolul esențial în conceperea unui parfum maiestos arăbesc. Compoziția tipică este creată din „Oud”, completat după caz de Amber, Musk, Jasmine sau de trandafirul din Damasc „Rose”.

v

Arta parfumeriei poate fi asociată alături de celelalte forme de arta, întrucât ea îndeplinește toate condițiile.